| ←Cartea a treia | Biblia (Vechiul Testament, Psalmii, Capitolul 4) Cartea a patra |
Cartea a cincea→ |
Psalmul 89[]
- Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam.
- Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu.
- Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: "Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor",
- Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii.
- Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece.
- Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.
- Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat.
- Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale.
- Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins.
- Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani;
- Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere;
- Că trece viaţa noastră şi ne vom duce.
- Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?
- Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune.
- Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!
- Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.
- Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.
- Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
- Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.
Psalmul 90[]
- Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
- Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul".
- Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
- Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.
- Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
- De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.
- Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
- Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
- Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.
- Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău.
- Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.
- Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.
- Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.
- "Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.
- Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.
- Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea".
Psalmul 91[]
- Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Preaînalte,
- A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea,
- În psaltire cu zece strune, cu cântece din alăută.
- Că m-ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrurile mâinilor Tale mă voi bucura.
- Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, adânci cu totul sunt gândurile Tale!
- Bărbatul nepriceput nu va cunoaşte şi cel neînţelegător nu va înţelege acestea,
- Când răsar păcătoşii ca iarba şi se ivesc toţi cei ce fac fărădelegea,
- Ca să piară în veacul veacului. Iar Tu, Preaînalt eşti în veac, Doamne.
- Că iată vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri şi se vor risipi toţi cei ce lucrează fărădelegea.
- şi se va înălţa puterea mea ca a inorogului şi bătrâneţile mele unse din belşug.
- Şi a privit ochiul meu către vrăjmaşii mei şi pe cei vicleni, ce se ridică împotriva mea, îi va auzi urechea mea.
- Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.
- Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori.
- Încă întru bătrâneţe unse se vor înmulţi şi bine vieţuind vor fi, ca să vestească:
- Drept este Domnul Dumnezeul nostru şi nu este nedreptate întru Dânsul.
Psalmul 92[]
- Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins,
- Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
- Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu.
- Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor,
- Ridicat-au râurile valurile lor; dar mai mult decât glasul apelor clocotitoare,
- Mai mult decât zbuciumul neasemuit al mării, minunat este, întru cele înalte, Domnul.
- Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Psalmul 93[]
- Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit.
- Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătirea celor mândri.
- Până când păcătoşii, Doamne, până când păcătoşii se vor făli?
- Până când vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce lucrează fărădelegea?
- Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit şi moştenirea Ta au apăsat-o.
- Pe văduvă şi pe sărac au ucis şi pe orfani i-au omorât.
- Şi au zis: "Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob".
- Înţelegeţi, dar, cei neînţelepţi din popor, şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată!
- Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte?
- Cel ce pedepseşte neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă pe om cunoştinţa,
- Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor, că sunt deşarte.
- Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el,
- Ca să-l linişteşti pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului.
- Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său şi moştenirea Sa nu o va părăsi,
- Până ce dreptatea se va întoarce la judecată şi toţi cei cu inima curată, care se ţin de dânsa.
- Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc şi cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea?
- Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu.
- Când am zis: "S-a clătinat piciorul meu", mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.
- Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.
- Nu va sta împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face asuprire împotriva legii.
- Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului şi sânge nevinovat vor osândi.
- Dar Domnul mi-a fost mie scăpare şi Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele;
- Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.
Psalmul 94[]
- Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru.
- Să întâmpinăm faţa Lui întru laudă şi în psalmi să-I strigăm Lui,
- Că Dumnezeu mare este Domnul şi Împărat mare peste tot pământul.
- Că în mâna Lui sunt marginile pământului şi înălţimile munţilor ale Lui sunt.
- Că a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea, şi uscatul mâinile Lui l-au zidit.
- Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi.
- Că El este Dumnezeul nostru şi noi poporul păşunii Lui şi oile mâinii Lui.
- O, de I-aţi auzi glasul care zice: "Să nu vă învârtoşaţi inimile voastre,
- Ca în timpul cercetării, ca în ziua ispitirii în pustiu,
- Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au ispitit şi au văzut lucrurile Mele.
- Patruzeci de ani am urât neamul acesta şi am zis: "Pururea rătăcesc cu inima".
- Şi ei n-au cunoscut căile Mele, că M-am jurat întru mânia Mea: "Nu vor intra întru odihna Mea".
Psalmul 95[]
- Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi Domnului tot pământul.
- Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele Lui, binevestiţi din zi în zi mântuirea Lui.
- Vestiţi între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui;
- Că mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este; mai presus decât toţi dumnezeii.
- Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut.
- Laudă şi frumuseţe este înaintea Lui, sfinţenie şi măreţie în locaşul cel sfânt al Lui.
- Aduceţi Domnului, seminţiile popoarelor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; aduceţi Domnului slavă numelui Lui.
- Aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui. Închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui.
- Să tremure de faţa Lui tot pământul. Spuneţi între neamuri că Domnul a împărăţit,
- Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti; judeca-va popoare întru dreptate.
- Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul, să se zguduie marea şi toate cele ce sunt întru ea; să se bucure câmpiile şi toate cele ce sunt pe ele.
- Atunci se vor bucura toţi copacii pădurii, de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.
- Judeca-va lumea întru dreptate şi popoarele întru adevărul Său.
Psalmul 96[]
- Domnul împărăţeşte! Să se bucure pământul, să se veselească insule multe.
- Nor şi negură împrejurul Lui, dreptatea şi judecata este temelia neamului Lui.
- Foc înaintea Lui va merge şi va arde împrejur pe vrăjmaşii Lui.
- Luminat-au fulgerele Lui lumea; văzut-a şi s-a cutremurat pământul.
- Munţii ca ceara s-au topit de faţa Domnului, de faţa Domnului a tot pământul.
- Vestit-au cerurile dreptatea Lui şi au văzut toate popoarele slava Lui.
- Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă cu idolii lor.
- Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui; auzit-a şi s-a veselit Sionul
- Şi s-au bucurat fiicele Iudeii, pentru judecăţile Tale, Doamne.
- Că Tu eşti Domnul Cel Preaînalt peste tot pământul; înălţatu-Te-ai foarte, mai presus decât toţi dumnezeii.
- Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul; Domnul păzeşte sufletele cuvioşilor Lui; din mâna păcătosului îi va izbăvi pe ei.
- Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie.
- Veseliţi-vă, drepţilor, în Domnul şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui!
Psalmul 97[]
- Cântaţi Domnului cântare nouă, că lucruri minunate a făcut Domnul.
- Mântuitu-l-a pe el dreapta Lui şi braţul cel sfânt al Lui.
- Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa.
- Pomenit-a mila Sa lui Iacob şi adevărul Său casei lui Israel;
- Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.
- Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul; cântaţi şi vă bucuraţi şi cântaţi.
- Cântaţi Domnului cu alăută, cu alăută şi în sunet de psaltire;
- Cu trâmbiţe şi în sunet de corn, strigaţi înaintea Împăratului şi Domnului.
- Să se zguduie marea şi plinirea ei, lumea şi cei ce locuiesc în ea.
- Râurile vor bate din palme, deodată, munţii se vor bucura de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.
- Judeca-va lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire.
Psalmul 98[]
- Domnul împărăţeşte: să tremure popoarele; şade pe heruvimi: să se cutremure pământul.
- Domnul în Sion este mare şi înalt peste toate popoarele.
- Să se laude numele Tău cel mare, că înfricoşător şi sfânt este. Şi cinstea împăratului iubeşte dreptatea.
- Tu ai întemeiat dreptatea; judecată şi dreptate în Iacob, Tu ai făcut.
- Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este!
- Moise şi Aaron, între preoţii Lui şi Samuel între cei ce cheamă numele Lui.
- Chemat-au pe Domnul şi El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei;
- Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor.
- Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor.
- Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi în Muntele cel sfânt al Lui, că sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru!
Psalmul 99[]
- Strigaţi Domnului tot pământul, slujiţi Domnului cu veselie, intraţi înaintea Lui cu bucurie.
- Cunoaşteţi că Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a făcut pe noi şi nu noi.
- Iar noi poporul Lui şi oile păşunii Lui. Intraţi pe porţile Lui cu laudă şi în curţile Lui cu cântări lăudaţi-L pe El.
- Cântaţi numele Lui! Că bun este Domnul; în veac este mila Lui şi din neam în neam adevărul Lui.
Psalmul 100[]
- Mila şi judecata Ta voi cânta ţie, Doamne.
- Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine?
- Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea.
- N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât.
- Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut.
- Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit.
- Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat.
- Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea.
- Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei.
- În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.
Psalmul 101[]
- Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!
- Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
- În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
- Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.
- Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
- De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
- Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.
- Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
- Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.
- Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o,
- Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.
- Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
- Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.
- Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.
- Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.
- şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
- Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.
- Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.
- Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;
- Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit,
- Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi,
- Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
- Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului.
- Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.
- Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.
- Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.
- Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.
- Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.
- Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.
Psalmul 102[]
- Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
- Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.
- Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
- Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;
- Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.
- Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
- Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
- Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
- Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
- Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
- Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
- Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
- În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
- Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
- Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
- Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
- Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
- Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
- Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.
- Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
- Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.
- Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.
Psalmul 103[]
- Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
- Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină;
- Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
- Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
- Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;
- Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
- Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
- De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
- Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
- Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
- Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
- Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
- Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
- Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
- Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
- Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
- Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
- Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
- Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
- Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
- Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
- Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
- Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
- Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
- Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
- Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
- Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
- Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
- Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;
- Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
- Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
- Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
- Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
- Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
- Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
- Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Psalmul 104[]
- Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele Lui; vestiţi între neamuri lucrurile Lui.
- Cântaţi-I şi-L lăudaţi pe El; spuneţi toate minunile Lui.
- Lăudaţi-vă cu numele cel sfânt al Lui; veselească-se inima celor ce caută pe Domnul.
- Căutaţi pe Domnul şi vă întăriţi; căutaţi fala Lui, pururea.
- Aduceţi-vă aminte de minunile Lui, pe care le-a făcut; de minunile Lui şi de judecăţile gurii Lui.
- Seminţia lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, aleşii Lui.
- Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pământul judecăţile Lui.
- Adusu-şi-a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care l-a poruncit într-o mie de neamuri,
- Pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul Său lui Isaac.
- Şi l-a pus pe el lui Iacob, spre poruncă, şi lui Israel legătură veşnică,
- Zicând: "Ţie îţi voi da pământul Canaan, partea moştenirii tale".
- Atunci când erau ei puţini la număr şi străini în pământul lor
- Şi au trecut de la un neam la altul, de la o împărăţie la un alt popor,
- N-a lăsat om să le facă strâmbătate şi a certat pentru ei pe împăraţi, zicându-le:
- "Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu vicleniţi împotriva profeţilor Mei".
- Şi a chemat foamete pe pământ şi a sfărâmat paiul de grâu.
- Trimis-a înaintea lor om; rob a fost rânduit Iosif.
- Smeritu-l-au, punând în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, până ce a venit cuvântul Lui.
- Cuvântul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a împăratul şi l-a slobozit, căpetenia poporului şi l-a liberat pe el.
- Pusu-l-a pe el domn casei lui şi căpetenie peste toată avuţia lui,
- Ca să înveţe pe căpeteniile lui, ca pe sine însuşi şi pe bătrânii lui să-i înţelepţească.
- Şi a intrat Israel în Egipt şi Iacob a locuit ca străin, în pământul lui Ham.
- Şi a înmulţit pe poporul lui foarte şi l-a întărit pe el mai mult decât pe vrăjmaşii lui.
- Întors-a inima lor, ca să urască pe poporul Său, ca să viclenească împotriva robilor Săi.
- Trimis-a pe Moise robul Său, pe Aaron, pe care l-a ales.
- Pus-a în ei cuvintele semnelor şi minunilor Lui în pământul lui Ham.
- Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui;
- Prefăcut-a apele lor în sânge şi a omorât peştii lor;
- Scos-a pământul lor broaşte în cămările împăraţilor lor.
- Zis-a şi a venit muscă câinească şi mulţime de muşte în toate hotarele lor.
- Pus-a în ploile lor grindină, foc arzător în pământul lor;
- Şi a bătut viile lor şi smochinii lor şi a sfărâmat pomii hotarelor lor.
- Zis-a şi a venit lăcustă şi omidă fără număr.
- Şi a mâncat toată iarba în pământul lor şi a mâncat rodul pământului lor,
- Şi a bătut pe toţi întâi-născuţii din pământul lor, pârga întregii lor osteneli.
- Şi i-a scos pe ei cu argint şi cu aur şi nu era în seminţiile lor bolnav.
- Veselitu-s-a Egiptul la ieşirea lor, că frica de ei îi cuprinsese.
- Întins-a nor spre acoperirea lor şi foc ca să le lumineze noaptea.
- Cerut-au şi au venit prepeliţe şi cu pâine cerească i-a săturat pe ei.
- Despicat-a piatră şi au curs ape şi au curs râuri în pământ fără de apă.
- Că şi-a adus aminte de cuvântul cel sfânt al Lui, spus lui Avraam, robul Lui.
- Şi a scos pe poporul Său, întru bucurie şi pe cei aleşi ai Săi, întru veselie.
- Şi le-a dat lor ţările neamurilor şi ostenelile popoarelor au moştenit,
- Ca să păzească dreptăţile Lui şi legea Lui s-o ţină.
Psalmul 105[]
- Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
- Cine va grăi puterile Domnului şi cine va face auzite toate laudele Lui?
- Fericiţi cei ce păzesc judecata şi fac dreptate în toată vremea.
- Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cercetează-ne pe noi cu mântuirea Ta,
- Ca să vedem întru bunătăţi pe aleşii Tăi, să ne bucurăm de veselia poporului Tău şi să ne lăudăm cu moştenirea Ta.
- Păcătuit-am ca şi părinţii noştri, nelegiuit-am, făcut-am strâmbătate.
- Părinţii noştri în Egipt n-au înţeles minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Tale şi Te-au amărât când s-au suit la Marea Roşie.
- Dar i-a mântuit pe ei pentru numele Său, ca să facă cunoscută puterea Lui.
- El a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei prin adâncul mării ca prin pustiu;
- El i-a scos pe ei din mâna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei din mâna vrăjmaşului;
- Şi a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei, nici unul din ei n-a rămas.
- Şi au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudă Lui;
- Dar degrab au uitat lucrurile Lui şi n-au suferit sfatul Lui;
- Ci au fost cuprinşi de mare poftă, în pustiu, şi au ispitit pe Dumnezeu, în loc fără de apă.
- Şi le-a împlinit cererea lor şi a săturat sufletele lor.
- Şi au mâniat pe Moise în tabără şi pe Aaron, sfântul Domnului.
- S-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan şi a acoperit adunarea lui Abiron.
- Şi s-a aprins foc în adunarea lor, văpaie a ars pe păcătoşi.
- Şi au făcut viţei în Horeb şi s-au închinat idolului.
- Şi au schimbat slava Lui întru asemănare de viţel, care mănâncă iarbă.
- Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbăvit pe ei, Care a făcut lucruri mari în Egipt,
- Lucruri minunate în pământul lui Ham şi înfricoşătoare în Marea Roşie.
- Atunci a zis să-i piardă pe dânşii, şi i-ar fi pierdut, dacă Moise, alesul Lui, n-ar fi stat înaintea feţei Lui ca să întoarcă mânia Lui şi să nu-i piardă.
- Apoi ei au dispreţuit pământul cel dorit şi n-au crezut în cuvântul Lui,
- Ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat glasul Domnului.
- Atunci El a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei în pustiu
- Şi să doboare sămânţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe ei în toate părţile.
- Au jertfit lui Baal-Peor şi au mâncat jertfele morţilor
- Şi L-au întărâtat pe El cu faptele lor şi au murit mulţi dintre ei.
- Dar a stat Finees şi L-a îmblânzit şi a încetat bătaia
- Şi i s-a socotit lui întru dreptate, din neam în neam până în veac.
- Apoi L-au mâniat pe El la apa certării şi Moise a suferit pentru ei,
- Că au amărât duhul lui şi a grăit nesocotit cu buzele lui.
- N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul;
- Ci s-au amestecat cu neamurile şi au deprins lucrurile lor
- Şi au slujit idolilor lor şi s-au smintit.
- Şi-au jertfit pe fiii lor şi pe fetele lor idolilor,
- Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor şi al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan şi s-a spurcat pământul de sânge.
- S-au pângărit de lucrurile lor şi s-au desfrânat cu faptele lor.
- Atunci S-a aprins de mânie Domnul împotriva poporului Său şi a urât moştenirea Sa
- Şi i-a dat pe ei în mâinile neamurilor şi i-au stăpânit pe ei cei ce-i urau pe ei.
- Vrăjmaşii lor i-au asuprit pe ei şi au fost nefericiţi sub mâinile lor.
- De multe ori Domnul i-a izbăvit pe ei, dar ei L-au amărât pe El cu sfatul lor şi i-a umilit pentru fărădelegile lor.
- Dar Domnul i-a văzut când se necăjeau ei, a auzit rugăciunea lor,
- Şi şi-a adus aminte de legământul Lui şi S-a căit după mulţimea milei Sale;
- Şi le-a dat să găsească milă înaintea celor ce i-au robit pe ei.
- Izbăveşte-ne, Doamne Dumnezeul nostru, şi ne adună din neamuri, ca să lăudăm numele cel sfânt al Tău şi să ne fălim cu lauda Ta.
- Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac şi până în veac. Tot poporul să zică: Amin. Amin.
| ▲ Începutul paginii. |