←Capitolul 25 | Biblia (Vechiul Testament, Proverbele, Capitolul 26) Sfaturi împotriva leneviei şi a vicleniei. |
Capitolul 27→ |
- Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea.
- Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa blestemul fără pricină nu nimereşte.
- Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni.
- Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el.
- Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept în ochii lui.
- Cel ce încredinţează solia în mâna celui nebun îşi taie picioarele şi bea nedreptate.
- Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de cuvintele cele înţelepte.
- Ca şi când pui o piatră în praştie, aşa este cel ce dă cinste unui nebun.
- Precum un ghimpe intră în mâna unui beţiv, tot aşa sunt cuvintele înţelepte în gura celor păcătoşi.
- Ca un arcaş care răneşte pe toţi, aşa este cel ce se pune chezaş pentru cel nebun şi pentru cei ce trec pe cale.
- Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.
- Dacă vezi un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.
- Leneşul zice: "Pe drum trece un leu, un leu pe uliţe!"
- Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa şi leneşul în patul lui.
- Leneşul bagă mâna în blid, dar cu mare greutate o duce la gură.
- Leneşul se crede înţelept în ochii lui, mai mult decât şapte sfetnici înţelepţi.
- Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat.
- Ca unul care aruncă săgeţi arzătoare, lănci, săgeţi şi moarte,
- Aşa e omul care înşală pe prietenul său şi zice: "Da, am glumit!"
- Când nu mai sunt lemne se stinge focul şi dacă nu mai este nici un defăimător se potoleşte cearta.
- Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta.
- Vorbele celui defăimător sunt ca bucatele gustoase; ele se duc în adâncul măruntaielor.
- Spoială de argint care îmbracă un vas de lut, aşa sunt buzele mieroase şi o inimă rea.
- Cu buzele sale se preface cel ce urăşte, iar înlăuntrul lui nutreşte înşelăciune;
- Când îşi schimbă glasul, să nu-l crezi, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.
- Cineva poate să-şi ascundă ura lui prin prefăcătorie, dar în adunare răutatea lui se dă pe faţă.
- Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte (tot) peste el.
- Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea.
▲ Începutul paginii. |