←Capitolul 11 | Biblia (Vechiul Testament, Cartea lui Tobit, Capitolul 12) Îngerul Rafael nu vrea să primească răsplată şi, povăţuindu-i spre bine, se face nevăzut. |
Capitolul 13→ |
- Şi chemând Tobit pe fiul său, Tobie, i-a zis: "Fiule, pregăteşte plata omului care a fost cu tine! Trebuie să-i mai adăugăm ceva".
- Şi el a răspuns: "Tată, socot că n-am să fiu în pagubă de îi voi da jumătate din cele ce am adus;
- Pentru că el m-a adus la tine sănătos şi pe femeia mea a lecuit-o; mi-a adus argintul şi te-a vindecat şi pe tine!"
- Şi a zis bătrânul: "I se cuvine!"
- Şi a chemat pe înger şi i-a zis: "Ia jumătate din toate cele ce aţi adus, şi mergi în pace!"
- Atunci îngerul i-a chemat pe amândoi deoparte şi le-a zis: "Binecuvântaţi pe Dumnezeu, slăviţi-L şi cunoaşteţi slava Lui şi mărturisiţi înaintea tuturor celor vii ce a făcut El pentru voi! Bun lucru este a binecuvânta pe Dumnezeu, a preaînălţa numele Lui şi a vesti, slăvind faptele lui Dumnezeu! Şi voi să nu vă leneviţi a-L preaslăvi.
- Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vesteşti. Faceţi bine şi răul nu vă va ajunge!
- Mai mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu dreptate, decât bogăţie cu nedreptate; mai bine să faci milostenie, decât să aduni aur,
- Căci milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat. Cei ce fac milostenie şi dreptate vor trăi mult.
- Iar păcătoşii sunt duşmanii vieţii lor.
- Nimic n-am să ascund de voi şi v-am şi spus: "Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vesteşti".
- Când te rugai tu şi nora ta Sara, eu duceam pomenirea rugăciunii voastre înaintea Celui Sfânt şi când îngropai tu pe cei morţi, încă eram cu tine.
- şi când tu nu te-ai lenevit să te scoli şi să-ţi laşi prânzul tău ca să te duci să ridici pe cel mort, binefacerea ta nu s-a ascuns de mine, ci eu eram cu tine.
- Şi acum Dumnezeu m-a trimis, să te vindec pe tine şi pe nora ta, Sara.
- Eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt".
- Atunci s-au înspăimântat amândoi şi au căzut cu faţa la pământ, căci erau cuprinşi de frică.
- Dar el le-a zis: "Nu vă temeţi! Pace veţi avea! Binecuvântaţi pe Dumnezeu în veac!
- Căci eu n-am venit de voia mea, ci după voia Dumnezeului nostru, de aceea să-L şi binecuvântaţi în veac.
- În toate zilele am fost văzut de voi, dar eu n-am mâncat nici n-am băut, ci numai ochilor voştri s-a părut aceasta.
- Aşadar, preaslăviţi acum pe Dumnezeu, căci eu mă înalţ la Cel Care m-a trimis, şi scrieţi într-o carte toate cele ce s-au săvârşit".
- Şi sculându-se ei nu l-au mai văzut.
- Şi au început să istorisească lucrurile cele mari şi minunate ale lui Dumnezeu şi cum li s-a arătat îngerul Domnului.
▲ Începutul paginii. |