←Capitolul 5 | Biblia (Vechiul Testament, Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 6) Despre ocară; însuşirile prieteniei celei adevărate şi răsplata celor ce iubesc înţelepciunea. |
Capitolul 7→ |
- Să nu te faci vrăjmaş în loc de prieten, că numele rău ruşine şi ocară va moşteni; aşa este păcătosul cel cu două limbi.
- Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios.
- Altfel frunzele tale vei mânca şi roadele tale vei pierde şi vei rămâne ca un lemn uscat.
- Sufletul rău va pierde pe cel ce-l are pe el şi va face bucurie vrăjmaşilor.
- Graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare.
- Mulţi să fie cei ce trăiesc în pace cu tine, iar sfetnicii tăi să fie dintr-o mie unul.
- Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi în el.
- Pentru că este prieten până la o vreme şi nu va rămâne în ziua necazului tău.
- Şi este prieten care se întoarce în duşman şi cearta dintre voi va da-o pe faţă, spre ocara ta.
- Şi este prieten soţ de masă şi nu va rămâne lângă tine în ziua necazului tău.
- Şi în zilele cele bune ale tale va fi ca şi tine şi cu slugile tale va îndrăzni.
- Dar de te vei smeri, va fi împotriva ta şi de la faţa ta se va ascunde.
- Depărtează-te de duşmanii tăi şi fii cu pază faţă de prietenii tăi.
- Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară.
- Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna şi nu este măsură a bunătăţii lui.
- Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el.
- Cel ce se teme de Domnul bine va ţine prieteşugul său, căci ca la sine ţine la aproapele lui.
- Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune.
- Ca şi cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune.
- Căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni şi curând vei mânca roadele ei.
- Cât de grea este celor neînvăţaţi şi cel nepriceput nu va stărui în ea.
- Căci ea este pentru el ca o piatră grea de încercare, de aceea el nu va zăbovi s-o arunce.
- Că înţelepciunea îndreptăţeşte numele ei şi nu la mulţi este arătată.
- Ascultă, fiule, şi primeşte învăţătura mea şi nu lepăda sfatul meu.
- Şi bagă picioarele tale în obezile ei şi în lanţul ei grumazul tău.
- Încovoaie umărul tău şi o poartă pe ea şi să nu-ţi fie greu de legăturile ei.
- Cu tot sufletul tău apropie-te de ea şi cu toată puterea ta păzeşte căile ei.
- Cearcă-o şi o caută şi ţi se va arăta şi, dacă o vei afla, să nu o laşi.
- Că mai pe urmă vei afla odihna ei şi ţi se va întoarce întru bucurie.
- Şi îţi vor fi obezile ei acoperământ de tărie şi lanţurile ei podoabă de mărire.
- Că podoabă de aur este în ea şi legăturile ei fire de iachint.
- Ca şi cu haină de mărire te vei îmbrăca cu ea şi cunună de bucurie îţi vei pune.
- De vei vrea, fiule, vei învăţa şi, de vei pune sufletul tău, iscusit vei fi.
- De-ţi va plăcea să asculţi, vei învăţa şi de vei pleca urechea ta, înţelept vei fi.
- Stai în tovărăşia celor bătrâni şi cu cel înţelept te uneşte.
- Tot graiul dumnezeiesc pofteşte a-l auzi şi pildele înţelegerii să nu treacă de la tine.
- De vei vedea înţelept, intră la el şi pragurile uşilor lui să le roadă piciorul tău.
- Cugetă întru poruncile Domnului şi întru legea Lui pururea să gândeşti.
- El va întări inima ta şi pofta înţelepciunii tale se va da ţie.
▲ Începutul paginii. |