←Marcu, Capitolul 16 | Biblia (Noul Testament, Luca, Capitolul 1) Gavriil binevesteşte lui Zaharia şi Mariei. Cântarea Mariei. Naşterea lui Ioan Botezătorul. Cântarea lui Zaharia. |
Capitolul 2→ |
- Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi,
- Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului,
- Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând,
- Ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o.
- Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
- Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului.
- Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
- Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,
- A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului.
- Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga.
- Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.
- Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el.
- Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan.
- Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura.
- Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.
- Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
- Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.
- Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei.
- Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.
- Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.
- Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.
- Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.
- Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
- Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând:
- Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.
- Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
- Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
- Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.
- Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?
- Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
- Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.
- Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
- Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.
- Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
- Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.
- Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.
- Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.
- Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.
- Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.
- Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.
- Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
- Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
- Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
- Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
- Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
- Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
- Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
- Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
- Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
- Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
- Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
- Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,
- Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
- A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
- Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.
- Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.
- Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
- Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.
- Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.
- Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
- Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
- Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
- Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat.
- Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
- Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
- Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.
- Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând:
- Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său;
- Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
- Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac;
- Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
- Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt;
- De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,
- Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică,
- Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre.
- Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui,
- Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
- Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus,
- Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.
- Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.
▲ Începutul paginii. |